O seară altfel

Când totul se desfășoară conform așteptărilor, oamenii au tendința să devină plați, neimplicați, mai opaci. E interesant că atunci când se întâmplă ceva care ne scoate din rutina zilnică, mulțimea e străbătută de un alt spirit. Cine circulă des cu metroul cunoaște peisajul: căști în urechi, uneori prea tare că auzi și tu fără să vrei "zgomotul" din difuzoare, console PSP sau smartfonuri chinuite pentru performața un nou "high score", nasuri în cărți sau cursuri ș.a. Puțini mai vorbesc, doar între ei, cupluri, găști, oameni cuminți, așteptând să treacă vremea și să ajungă la destinație sau să schimbe următorul tren. Normalitate, rutină, monotonie... Astăzi e altfel. Din cauza infiltrațiilor de apă, circulația se desfășoară într-un singur sens. Asta pe unii îi enervează. Scoși din rutina lor, condimentează spațiul fonic cu apelative ireproductibile la adresa metrorexului. În același timp, oamenii devin mai prezenți, mai comunicativi. Necunoscuții găsesc subiect comun de conversatie. Își împărtășesc reacții, gânduri, impresii, amintiri. E înghesuială. Oamenii stau mai aproape. Parcă s-au trezit. Căștile, PSP-urile, smartfonurile, cărțile au devenit neinteresante. Doar eu îmi pierd timpul butonând tableta. Cineva trebuie să se sacrifice :) Ca să scriu asta...

Surprizele ne fac bine, până la urmă, ne aduc aminte că suntem conectați cu cei din jurul nostru. Oare când se va întâmpla Marea Surpriză, ce spirit va domni între oameni?

Hobby

Un bărbat în papuci și cu pantaloni până la genunchi, a ieșit la o scurtă plimbare cu cățelul. Plouă. Ce te poate face să-ți plimbi cățelul pe o vreme ca asta, cu umbrela într-o mână și cu țigara în gură?

Am întâlnit și gunoieri fericiți

În spatele meu se petrece o scenă intresantă. Mașina de gunoi a venit să descarce tomberoanele. Până aici, nimic interesant. Dar, oamenii care lucrează cu mașina îmi atrag atenția. Râd, glumesc și sunt plini de voie bună, chiar dacă, după cum remarcă și ei, în jurul tomberoanelor metalice se află mult gunoi nelalocul lui. Dar asta e doar o observație pasageră, care se pierde într-un alt torent de râsete și glume... Gunoierii poartă mănuși de plastic... Unul recuperează o pereche de pantofi sport dintr-un container... Așteaptă răbdători ca mașinistul să descarce tomberoanele și apoi dispar în uruitul motorului diesel, lăsând în urmă o dâră de fum și în mintea mea o întrebare: cât de puțin îți trebuie ca să fii fericit? Eu nu-mi amintesc să fi zâmbit când am aruncat gunoiul...